NASSIM NICHOLAS TALEB și a asumat riscuri timp de 21 de ani, după care s a dedicat cercetării problemelor filozofice, matematice și în special a problemelor (foarte) practice care implică probabilități. Toate cărțile sale au devenit bestselleruri, fiind traduse în peste 30 de limbi. La Curtea Veche Publishing au apărut volumele Lebăda Neagră (2008, 2009, 2010, 2018), Patul lui Procust. Aforisme practice și filosofice (2011) și Antifragil (2014).
Trecând prin cam toată istoria omenirii, citând cu fler atât din Părinții Bisericii (ca Atanasie cel Mare sau Benedict de Nursia), cât și din Nietzsche și Popper, din Seneca și Donald Trump, Nassim Nicholas Taleb ne arată că asumarea riscurilor și implicarea curajoasă în viața de zi cu zi, dar și în probleme care depășesc sfera propriei locuințe sau a interesului propriu, sunt atribute esențiale ale eroilor și, în general, ale tuturor celor care și-au găsit sensul vieții.
Într-un stil cât se poate de limpede și iconoclast, ca întotdeauna, Taleb cheamă la duel credințe și preconcepții dintre cele mai bine păzite și devenite astăzi normă – de la intervenționismul militar în numele restabilirii păcii, până la modul în care se fac investițiile financiare sau felul în care se propagă anumite credințe religioase. În orice situație discutată, criteriul infailibil după care putem judeca autenticitatea, virtutea, dorința de a face bine, probitatea științifică sau adevărata devoțiune religioasă este disponibilitatea celui implicat de a-și pune pielea în joc. Cine nu o face e ori șarlatan, ori, de-a dreptul, un nenorocit laș cu sânge rece.
„Nu există o voce mai profetică! Taleb este un filozof autentic, cineva care e capabil să ne schimbe viziunea pe care o avem asupra structurii lumii prin forța, originalitatea și adevărul ideilor sale.” (John Gray)
La drept vorbind, există pe lume două categorii de oameni: cei care se implică deplin în tot ceea ce fac, asumându și riscurile care decurg din activitățile lor, și cei care-i sfătuiesc pe alții cum să acționeze sau iau decizii „de dragul lor“, încercând să transfere consecințele neplăcute celor care aleg să le urmeze sfaturile sau celor în numele cărora iau decizii. Cu alte cuvinte, unii își pun pielea-n joc, iar alții nu sau, mai exact, o pun pe a altora.
